In cifre Limbajul banilor.

Cand banii sunt doar cifre

Later edit:

La scurt timp după postarea articolului, am primit un mail de la o fată pe nume Monica, ce locuiește acum în Germania, care mi-a confirmat diferența de mentalitate dintre noi și occident:

"În Germania ți se dă restul până la ultimul cent, indiferent ce ai cumpăra, și vânzătoarea ridică instant sprânceana de îndrăznești aroganța de a nu lua toate monedele."

Și nu doar un mail, ci și dovada: mai jos e o poza cu mărunțișul strâns (pentru că nu există să nu-l primești) în 3-4 luni... vreo 7-8 euro. Nice

Articolul inițial:

Trăim în România... și din acest motiv suntem toți niște boieri. Dacă avem de luat rest sub 1 leu de la magazin îl lăsăm acolo, lăsăm "șpagă" la taximetrist chiar dacă fumează în mașină și ocolește ca mârlanu', dacă ne cade din portofel o monedă de 10 bani nu o mai luăm de jos, etc. Asa suntem noi. Am uitat de mult ideea că lași ceva în plus atunci când ești foarte mulțumit de serviciile primite... a rămas doar complexul de inferioritate... nu ne uităm la banii ăștia mărunți să nu părem niște săraci.

M-am gândit de multe ori la cauza acestui fenomen. Departe de a fi vreun expert în sociologie, mi-a venit în gând un lucru destul de interesant (cred eu) când mă jucam cu aplicația de online banking.

Noi, românii, nu prea avem o cultură antreprenorială. Educație financiară cu atât mai puțin. Iar nivelul gestiunii finanțelor pe care l-am avut până acum (fie ele finanțe personale sau ale micilor firme) s-a rezumat la ce facem cu banii din portofel, ciorap sau sertar. Adică banii fizici. Bancnotele și monezile. Nu prea am pus mâna pe hârtie și creion. După cum observăm, banii fizici sunt grupați în diverse sume: 1 leu, 5 lei, 10 lei, etc. Având în vedere faptul că aceste "grupări" de bani circulă în piață într-un număr limitat, se crează problema de disponibilității: de foarte multe ori se întâmplă să nu avem suma exactă să plătim ceva, sau un anumit comerciant nu are bancnotele sau monezile respective pentru a ne da rest. Și atunci cineva lasă de la el. De obicei noi. Sau mai există situația de compromis în care primim bomboane sau plicuri de cafea 3-în-1 drept rest

De multe ori n-ai ce face. Chiar nu ai bani ficși sau e prea mare bătaie de cap / n-ai timp / ți-e lene să te duci undeva să îi schimbi. Dar asta se întâmplă mai mult la noi. În alte țări nu există să n-aibă rest la magazin și nici oamenii nu sunt așa "generoși" ca noi, deoarece apreciază mai mult valoarea banului.

Bun... și ce vreau să spun cu asta? Că o să avem mai mulți bani dacă nu mai lăsăm "șpagă" sau cerem restul? Nu. Puteam să scriu asta în mult mai puține rânduri.

Ați plătit vreodată ceva cu cardul? Ați făcut vreun ordin de plată? Ați folosit vreodată o aplicație de online banking? Cum a fost? Ați avut bani ficși? Cât ați lăsat "șpagă"?

Am observat că avem o atitudine diferită față de bani atunci când aceștia nu mai reprezinta ceva palpabil, ce poate fi manipulat, și sunt reduși la un concept... un număr pe un ecran. Ok, în general nici nu putem plăti cu cardul mai mult decât costă ceea ce cumpărăm deoarece nu avem opțiunea respectiva. Dar de câte ori ați auzit pe cineva spunând "mă duc până în X loc să scot bani de la un bancomat de-al băncii mele că altfel plătesc comision nu-știu-cât" sau "ce hoațe mai sunt și băncile astea... te storc de bani cu comisioanele lor..." ?

Cred că dacă am face un calcul, în situația în care am face plăți numai cu cardul, tot am plăti în plus (comisioane bancare) în decursul unui an mult mai puțin decât o facem acum, când plătim în general cu cash și lăsăm "șpagă" sau nu primim rest. Și de aceea cred că în situațiile de mai sus nu e vorba de costuri exagerate, ci de o schimbare de mentalitate.

E clar că privim altfel banii când aceștia reprezintă niște cifre pe un ecran, până la ultimul bănuț. Nu sunt un mare fan al băncilor și nici al ideii de cashless society, dar cred că pe măsură ce vom folosi mai des sisteme electronice de plată și de gestiune a finanțelor (online banking), vom aprecia mai mult banii și vom fi mai atenți cu ei. Ceea ce n-ar fi deloc rău.